LEGEA
CU PRIVIRE LA PROTECȚIA ÎMPOTRIVA RADIAȚIELOR NEIONIZANTE
(„Monitorul Oficial” RS Nr. 36/09)
I. DISPOZIȚII DE BAZĂ
Articolul 1.
Această lege reglementează condițiile și măsurile de protecție a sănătății umane și de protecție a mediului împotriva efectelor nocive ale radiațiilor neionizante în utilizarea surselor de radiații neionizante.
Protecția împotriva expunerii profesionale la surse de radiații neionizante nu face obiectul acestei legi.
Articolul 2
Termenii individuali utilizați în această lege au următoarele semnificații:
1) radiația neionizantă este radiația electromagnetică care are o energie fotonică mai mică de 12,4 eV. Acestea includ: radiații ultraviolete sau ultraviolete (lungimi de undă 100-400 nm), radiații vizibile (lungimi de undă 400-780 nm), radiații infraroșii (lungimi de undă 780nm - 1 mm), radiații cu frecvență radio (frecvențe 10 kHz - 300 GHz de frecvențe joase), câmp electromagnetic 0 frecvențe joase kHz) și radiația laser. Radiațiile neionizante includ ultrasunetele sau sunetele a căror frecvență este mai mare de 20 kHz;
2) o sursă de radiații neionizante este un dispozitiv, instalație sau obiect care emite sau poate emite radiații neionizante;
3) o sursă de radiații neionizante de interes special este o sursă care poate fi periculoasă pentru sănătatea umană, ținând cont de cele mai bune date științifice disponibile;
4) un obiect cu o sursă de radiații neionizante este un obiect în care sunt produse sau utilizate surse de radiații neionizante;
5) limita de expunere la radiații neionizante este valoarea maximă admisă a intensității câmpului în mediu, care este determinată de un standard sau de altă reglementare. Această limită nu se aplică pacienților din instituțiile medicale în care se aplică terapie medicală controlată sau proceduri de diagnosticare;
6) zona de radiații periculoase este spațiul din jurul sursei de radiații neionizante în care intensitatea radiațiilor neionizante depășește limita prescrisă;
7) mediul de viață este un ansamblu de valori naturale și create ale căror interrelații complexe alcătuiesc mediul, adică spațiul și condițiile de viață;
8.) populația este formată din persoane de toate vârstele, sexele și condițiile de sănătate care desfășoară toate activitățile vieții. Aceste persoane nu trebuie să știe că sunt expuse la radiații neionizante și nu trebuie să cunoască efectele nocive ale acestor radiații;
9) operator sau operator este o persoană care lucrează cu surse sau supraveghează funcționarea surselor de radiații neionizante;
10) protecția împotriva radiațiilor neionizante include un set de măsuri și proceduri care previn sau reduc efectele nocive ale radiațiilor neionizante în mediu;
11) examinarea radiației provenite de la sursa de radiații neionizante este măsurarea și, dacă este necesar, calcularea parametrilor câmpului și distribuția lui spațială în mediu;
12) un eveniment extraordinar este un eveniment neplanificat în care, din cauza unei erori umane sau a unei defecțiuni a echipamentului, a avut loc sau ar putea apărea un efect dăunător al radiațiilor neionizante asupra sănătății umane.
II. PRINCIPII
Articolul 3
Reglementarea protecției împotriva radiațiilor neionizante se bazează pe următoarele principii:
1) principiul interzicerii - expunerea la radiații neionizante peste limita prescrisă și orice expunere inutilă la radiații neionizante nu este permisă;
2) principiul proporționalității - condițiile și permisiunea utilizării surselor de radiații neionizante de interes deosebit se stabilesc și se prețuiesc în funcție de beneficiul pe care utilizarea acestora îl oferă societății în raport cu potențialele riscuri de efecte adverse datorate utilizării lor, ținând cont de nivelul și durata de expunere a populației în cazul specific, de vârsta și de structura sănătății a surselor potențial expuse, de prezența surselor potențial expuse, de prezența diferitelor surse, de timp și de locul diferitelor surse. frecvențele, precum și alte circumstanțe relevante ale cazului specific;
3) principiul publicității - datele privind radiațiile neionizante sunt disponibile publicului.
III. MĂSURI DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA RADIAȚIELOR NEIONIZANTE
Articolul 4
În implementarea protecției împotriva radiațiilor neionizante, se iau următoarele măsuri:
1) prescrierea limitelor de expunere la radiații neionizante;
2) detectarea prezenței și determinarea nivelului de expunere la radiații neionizante;
3) determinarea condițiilor de utilizare a surselor de radiații neionizante de interes deosebit;
4) asigurarea unor condiții organizatorice, tehnice, financiare și de altă natură pentru implementarea protecției împotriva radiațiilor neionizante;
5) ținerea evidenței surselor de radiații neionizante de interes deosebit;
6) marcarea sursei de radiații neionizante de interes special și a zonei de radiații periculoase în modul prescris;
7) efectuarea controlului și asigurarea calității surselor de radiații neionizante de interes special în modul prescris;
8.) aplicarea mijloacelor și echipamentelor de protecție împotriva radiațiilor neionizante;
9) controlul nivelului de expunere la radiațiile neionizante în mediu și controlul măsurilor implementate de protecție împotriva radiațiilor neionizante;
10) asigurarea de condiții materiale, tehnice și de altă natură pentru examinarea și monitorizarea sistematică a nivelului radiațiilor neionizante din mediu;
11) educația și dezvoltarea profesională a personalului în domeniul protecției împotriva radiațiilor neionizante din mediu;
12) informarea populației cu privire la efectele asupra sănătății ale expunerii la radiații neionizante și măsurile de protecție și informarea asupra gradului de expunere la radiații neionizante în mediu.
Articolul 5
Pentru a detecta prezența, a determina pericolul, a sesiza și a lua măsuri de protecție împotriva radiațiilor neionizante, se efectuează o examinare sistematică a nivelului de radiații neionizante din mediu.
Guvernul adoptă Programul de examinare sistematică a nivelului radiațiilor neionizante din mediu pe o perioadă de doi ani.
Programul de la paragraful 2 al prezentului articol este întocmit de către ministerul responsabil cu protecția împotriva radiațiilor neionizante (denumit în continuare: ministerul) în cooperare cu autoritatea provinciei autonome responsabilă cu protecția mediului (în continuare: autoritatea competentă a provinciei autonome).
Republica sau provincia autonomă asigură resurse financiare pentru implementarea programului de la paragraful 2 al acestui articol.
Examinarea sistematică a nivelului de radiații neionizante din mediu poate fi efectuată de o companie, întreprindere sau altă entitate juridică dacă îndeplinește cerințele în ceea ce privește personalul, echipamentul și spațiul.
Îndeplinirea condițiilor prevăzute la paragraful 5 al prezentului articol se stabilește prin decizie a ministrului responsabil cu protecția împotriva radiațiilor neionizante (denumit în continuare: ministrul).
Decizia de la paragraful 6 al acestui articol este definitivă.
Ministrul prescrie condiții mai detaliate pe care trebuie să le îndeplinească persoanele menționate la paragraful 5 al prezentului articol care îndeplinesc sarcinile de examinare sistematică a nivelului de radiații neionizante, precum și modul și metodele de examinare sistematică a nivelului de radiații neionizante din mediu.
Persoanele la care se face referire la paragraful 5 al prezentului articol care efectuează testarea sistematică a nivelului radiațiilor neionizante din mediu sunt obligate să prezinte un raport anual asupra rezultatelor testelor către minister și pentru teritoriul provinciei autonome și organului competent al provinciei autonome, până la data de 31 martie a anului curent, imediat în cazul anului precedent, și imediat în cazul anului precedent.
Ministrul prescrie conținutul și aspectul formularului de raport de la paragraful 9 al acestui articol.
Articolul 6
O societate comercială, o întreprindere, o altă entitate juridică și un antreprenor pot folosi surse de radiații neionizante de interes special dacă îndeplinesc următoarele condiții:
1) să aibă o evaluare a impactului asupra mediului pentru acele surse de radiații neionizante, în condițiile legii;
2) că nivelul de expunere al populației nu depășește limitele prescrise.
Îndeplinirea cerințelor de la paragraful 1 al prezentului articol este determinată prin decizia ministrului, iar pentru teritoriul provinciei autonome, autoritatea competentă a provinciei autonome.
Decizia de la paragraful 2 al acestui articol este definitivă.
Pentru emiterea deciziei menționate la paragraful 2 al prezentului articol se plătește o taxă, în conformitate cu legea care reglementează taxa administrativă.
Persoanele menționate la paragraful 1 al prezentului articol nu pot începe să utilizeze surse de radiații neionizante de interes special înainte de a primi un certificat de îndeplinire a condițiilor de utilizare a acestora.
Ministrul prescrie:
1) limitele de expunere la radiații neionizante;
2) sursele care sunt considerate surse de radiații neionizante de interes deosebit, precum și metoda de examinare a acestora.
Articolul 7
Prevederile articolului 6 din prezenta lege nu se aplică surselor de radiații neionizante de interes special care sunt înregistrate la ministerul responsabil cu afacerile apărării și la ministerul responsabil cu afacerile interne.
În mod excepțional, prevederile articolului 6 din prezenta lege nu se aplică:
1) surse de radiații neionizante care sunt transportate pe calea ferată, autovehicul, avion sau ambarcațiune, atunci când se asigură din punct de vedere tehnic că sursa nu poate fi utilizată sau poate genera radiații neionizante;
2) surse de radiații neionizante care sunt stocate sau care sunt utilizate pentru vânzare sau în alte scopuri în așa fel încât să nu fie posibilă punerea în funcțiune sau utilizarea lor într-un mod care ar reprezenta un potențial pericol.
Articolul 8
Societatea economică, întreprinderea, altă persoană juridică și întreprinzătorul care utilizează surse de radiații neionizante de interes special sunt obligate să țină evidența acestor surse și să desemneze persoana responsabilă cu aplicarea protecției împotriva radiațiilor neionizante.
Înregistrările privind sursele de radiații neionizante de interes special conțin, în special, date despre: numele, scopul și tipul dispozitivului, frecvența, puterea și modul de funcționare.
Ministrul prescrie conținutul detaliat al înregistrărilor de la paragraful 2 al acestui articol.
Articolul 9
Compania economică, societatea, altă persoană juridică și întreprinzătorul care utilizează surse prescrise de radiații neionizante de interes special sunt obligate să asigure examinarea nivelului lor de radiații în mediu.
Prima examinare a sursei de radiații de la paragraful 1 al acestui articol trebuie să fie furnizată de o companie comercială, întreprindere, altă entitate juridică și întreprinzător înainte de a începe să utilizeze sursa sau la creșterea numărului de surse, adică la modificarea condițiilor de utilizare a sursei sau la reconstrucția instalației cu surse de radiații neionizante.
Examinarea periodică a nivelului de radiații neionizante a surselor de la paragraful 1 al prezentului articol se efectuează în perioada prescrisă.
Costurile de testare a surselor de la paragraful 1 al acestui articol vor fi suportate de utilizatorul acestor surse.
Ministrul prescrie tipurile de surse de radiații neionizante de interes special pentru care testarea nivelului de radiații neionizante este obligatorie, precum și perioada de testare a acestora.
Articolul 10
O companie economică, o întreprindere și o altă entitate juridică poate efectua testarea nivelului de radiație al surselor de radiații neionizante de interes deosebit pentru mediu dacă îndeplinește cerințele în ceea ce privește personalul, echipamentul și spațiul.
Îndeplinirea cerințelor de la paragraful 1 al prezentului articol este determinată prin decizia ministrului, iar pentru teritoriul provinciei autonome, autoritatea competentă a provinciei autonome.
Pentru emiterea deciziei menționate la paragraful 2 al prezentului articol se plătește o taxă, în conformitate cu legea care reglementează taxa administrativă.
Ministrul prescrie cerințe mai detaliate care trebuie îndeplinite de persoanele menționate la paragraful 1 al prezentului articol.
Autorizația de testare a nivelului surselor de radiații neionizante de la paragraful 2 al prezentului articol va fi revocată de ministru, adică de autoritatea competentă a provinciei autonome, dacă ulterior se constată că o societate, întreprindere și altă persoană juridică nu îndeplinește condițiile prevăzute sau dacă se constată că decizia a fost emisă pe baza unor date neadevărate și inexacte.
Decizia de la alin. 2. și 5. din prezentul articol este definitivă.
Articolul 11
Societatea economică, societatea comercială, altă persoană juridică și întreprinzătorul care utilizează surse de radiații neionizante de interes special sunt obligate să țină evidența și să păstreze documentația privind încercările efectuate ale surselor de radiații neionizante de la articolul 9 din prezenta lege.
Publicul are dreptul de a accesa informațiile de la paragraful 1 al acestui articol, în condițiile legii.
Articolul 12
Societatea economică, societatea, altă persoană juridică și întreprinzătorul, adică operatorul sau operatorul, are obligația de a informa ministerul de îndată, și cel târziu în 24 de ore, despre evenimentul extraordinar, iar pentru teritoriul provinciei autonome, autoritatea competentă a provinciei autonome, adică autoritatea unității locale de autoguvernare responsabilă cu protecția mediului.
Anunțul menționat la paragraful 1 al prezentului articol conține, în special, informații despre circumstanțele evenimentului extraordinar, locul, ora, pericolul imediat pentru sănătatea umană și o scurtă descriere a măsurilor luate.
Articolul 13
Pentru investigarea expunerii la radiații neionizante din mediu, la solicitarea ministerului, adică a organului competent al provinciei autonome, se fac măsurători speciale.
Costurile măsurătorilor menționate la paragraful 1 al prezentului articol sunt suportate de minister, adică de organul competent al provinciei autonome, cu excepția cazului în care neregulile în exploatare sau depășirea valorilor limită de emisie prescrise sunt determinate de măsurare, când costurile sunt suportate de proprietarul emițătorului de radiații.
IV. SUPRAVEGHERE
Articolul 14
Supravegherea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi și reglementărilor adoptate în baza prezentei legi se realizează de către minister.
Supravizarea inspecției se realizează de către minister prin inspectori pentru protecția mediului în sfera stabilită de prezenta lege.
Provinciei autonome i se încredințează controlul surselor de radiații neionizante de pe teritoriul provinciei autonome, în conformitate cu prezenta lege.
Unitatea autonomă locală este încredințată cu inspecția surselor de radiații neionizante pentru care aprobarea de construire și începerea lucrărilor este eliberată de autoritatea competentă a unității autonome locale.
În desfășurarea supravegherii inspecției, inspectorul pentru protecția mediului are dreptul și datoria de a:
1) controlează dacă o companie, o întreprindere, o altă entitate juridică și un antreprenor îndeplinesc condițiile prescrise pentru utilizarea surselor de radiații neionizante de interes special;
2) controlează dacă persoanele de la art. 8 și 11 din prezenta lege țin evidența prescrisă;
3) controlează dacă persoanele la care se face referire la articolul 9 din prezenta lege sunt prevăzute cu testarea radiațiilor a surselor de radiații neionizante din mediu;
4) verifică dacă persoanele juridice care efectuează teste sistematice ale nivelului de radiații neionizante din mediu îndeplinesc condițiile prescrise;
5) verifică dacă persoanele juridice care efectuează testarea nivelurilor de radiație ale surselor de radiații neionizante de interes special pentru mediu îndeplinesc condițiile prescrise;
6) verifică dacă o societate comercială, societate comercială, altă persoană juridică, întreprinzător, operator sau handler a sesizat ministerul cu privire la un eveniment extraordinar în termen, iar pentru teritoriul provinciei autonome, autoritatea competentă a provinciei autonome, adică autoritatea unității locale autonome responsabilă cu protecția mediului;
7) controlează dacă sunt implementate măsuri de protecție împotriva radiațiilor neionizante.
Articolul 15
În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 14 din prezenta lege, inspectorul pentru protecția mediului este autorizat să:
1) dispune înlăturarea deficiențelor constatate și îndeplinirea condițiilor prescrise persoanelor care utilizează surse de radiații neionizante de interes deosebit în termenul stabilit de acesta;
2) să interzică munca persoanelor care utilizează surse de radiații neionizante de interes special dacă deficiențele identificate nu au fost eliminate într-o anumită perioadă;
3) dispune ținerea evidenței de la art. 8 și 11 din prezenta lege;
4) dispune îndeplinirea condițiilor prescrise pentru efectuarea examinării sistematice a nivelului radiațiilor neionizante din mediu, precum și examinarea radiațiilor surselor de radiații neionizante de interes deosebit pentru mediu;
5) să dispună o examinare sistematică a nivelului de radiații neionizante din mediu în modul prescris;
6) ordona examinarea nivelului de radiație al surselor de radiații neionizante de interes special pentru mediu în modul prescris;
7) dispune implementarea altor măsuri de protecție împotriva radiațiilor neionizante, în condițiile legii.
Articolul 16
Inspectorii pentru protecția mediului trebuie să aibă o carte de identitate oficială și o etichetă atunci când efectuează inspecții.
Ministrul prescrie forma de identificare oficială și aspectul și conținutul mărcii.
V. JURISDICȚIA PENTRU SOLUȚIONAREA PLÂNGERII
Articolul 17
Inspectorul pentru protecția mediului ia o decizie asupra măsurilor prevăzute la art. 15 din prezenta lege.
Decizia inspectorului pentru protecția mediului poate fi contestată la ministru în termen de 15 zile de la data primirii deciziei.
Contestația împotriva deciziei inspectorului de protecție a mediului nu amână executarea deciziei.
Decizia ministrului cu privire la contestația de la paragraful 3 al acestui articol este definitivă.
VI. DISPOZIȚII PENAL
Articolul 18
O companie, o întreprindere sau o altă entitate juridică va fi amendată de la 1.500.000 la 3.000.000 de dinari pentru o infracțiune economică dacă:
1) efectuează o examinare sistematică a nivelului de radiații neionizante din mediu, dar nu îndeplinește condițiile prescrise sau nu are un act asupra îndeplinirii acelor condiții (articolul 5);
2) nu îndeplinește condițiile prescrise pentru utilizarea surselor de radiații neionizante de interes special sau dacă folosește surse de radiații neionizante de interes special înainte de a primi actul că sunt îndeplinite condițiile prescrise (articolul 6);
3) nu oferă examinarea nivelului de radiație al surselor de radiații neionizante de interes special pentru mediu (articolul 9);
4) efectuează o examinare a nivelului de radiație al surselor de radiații neionizante de interes deosebit pentru mediu și nu îndeplinește condițiile prescrise sau nu are un act privind îndeplinirea acelor condiții (articolul 10);
5) nu notifică ministerul, autoritatea competentă a provinciei autonome sau autoritatea unității locale autonome responsabilă cu protecția mediului în termenul prevăzut (articolul 12).
Persoana responsabilă din persoana juridică va fi, de asemenea, amendată de la 100.000 la 200.000 de dinari pentru infracțiunea economică menționată la paragraful 1 al prezentului articol.
Pe lângă amenzile pentru infracțiuni economice de la paragraful 1, pct. 1), 2), 3) și 4) din prezentul articol, unei societăți, întreprinderi sau alte persoane juridice i se poate impune o măsură de protecție care interzice desfășurarea unei anumite activități economice pe o perioadă de până la zece ani.
Pe lângă amenda pentru infracțiunea economică menționată la paragraful 1 al prezentului articol, persoanei responsabile din persoana juridică i se poate impune și o măsură de protecție care interzice îndeplinirea anumitor atribuții de până la zece ani.
Articolul 19
O societate comercială, o întreprindere sau o altă entitate juridică va fi amendată de la 500.000 la 1.000.000 de dinari pentru o contravenție dacă:
1) nu prezintă ministerului, adică organului competent al provinciei autonome, în termenul prevăzut, rapoarte privind rezultatele examinării sistematice a nivelului radiațiilor neionizante din mediu (articolul 5, alineatul 9);
2) nu ține înregistrări prescrise privind sursele de radiații neionizante de interes special și nu desemnează o persoană responsabilă cu aplicarea măsurilor de protecție împotriva radiațiilor neionizante (articolul 8, alineatul 1);
3) nu ține evidența și nu ține documentația privind încercările efectuate asupra nivelului de radiație a surselor de radiații neionizante de interes deosebit pentru mediu (articolul 11, paragraful 1).
Pentru infracțiunea menționată la paragraful 1 al prezentului articol, persoana responsabilă dintr-o companie, întreprindere sau altă entitate juridică va fi amendată de la 25.000 la 50.000 de dinari.
Articolul 20
Un antreprenor va fi amendat de la 250.000 la 500.000 de dinari pentru o contravenție dacă:
1) nu îndeplinește condițiile prescrise pentru utilizarea surselor de radiații neionizante de interes special sau dacă folosește surse de radiații neionizante de interes special înainte de a primi actul că sunt îndeplinite condițiile prescrise (articolul 6);
2) nu ține înregistrări prescrise privind sursele de radiații neionizante de interes special și nu desemnează o persoană responsabilă cu aplicarea măsurilor de protecție împotriva radiațiilor neionizante (articolul 8, alineatul 1);
3) nu oferă examinarea nivelului de radiație al surselor de radiații neionizante de interes special pentru mediu (articolul 9);
4) nu ține evidența și nu ține documentația privind încercările efectuate asupra nivelului de radiație al surselor de radiații ionizante de interes deosebit pentru mediu (articolul 11, paragraful 1);
5) nu notifică ministerul, autoritatea competentă a provinciei autonome sau autoritatea unității locale autonome responsabilă cu protecția mediului în termenul prevăzut (articolul 12).
Pe lângă amenda pentru infracțiunea menționată la paragraful 1, pct. 1 al prezentului articol, întreprinzătorului i se poate impune și o măsură de protecție care interzice desfășurarea unei anumite activități pe o perioadă de până la trei ani.
VII. DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 21
Regulamentele de executare a prezentei legi vor fi emise de ministru în termen de un an de la data intrării în vigoare.
Articolul 22
Societatea economică, întreprinderea, altă persoană juridică și întreprinzătorul care utilizează surse de radiații neionizante sunt obligate să își armonizeze operațiunile cu prevederile prezentei legi în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a acesteia.
Articolul 23
Această lege intră în vigoare în a opta zi de la publicarea în „Monitorul Oficial al Republicii Serbia”.
