Radiația cosmică și rețelele energetice globale
Orice supraviețuire pe Pământ depinde de radiațiile care provin din spațiul profund. În timp ce majoritatea acestor radiații sunt utile și necesare pentru întreținerea proceselor biologice, există și sisteme de rețea specifice de origine cosmică care, în anumite condiții, pot avea un efect extrem de debilitant asupra organismelor vii.
Absorbția razelor cosmice și protecția atmosferei
S-a dovedit științific că numeroase radiații provin din adâncul cosmosului și au un impact uriaș asupra întregii vieți de pe planetă. Oamenii, animalele și plantele s-au obișnuit cu aceste câmpuri energetice în decursul mileniilor de evoluție și extrag din ele energia vitală necesară. Fără lumina benefică și radiația termică a Soarelui, toată viața biologică s-ar stinge foarte repede și ar dispărea complet.
Pe lângă lumină, razele cosmice extrem de pătrunzătoare călătoresc în mod constant către planetă din spațiu. Deși sunt potențial distructive prin natura lor brută, ei nu ajung la sol într-o măsură care ar amenința grav supraviețuirea. Motivul principal pentru aceasta constă în mantaua atmosferică a Pământului, care acționează ca un scut gigantic și absoarbe cu succes cea mai mare parte a radiațiilor periculoase. În ciuda acestei protecții naturale, s-a dovedit existența a trei rețele energetice specifice, care pătrund nestingherite din spațiu și, asemenea meridianelor și paralelelor geografice invizibile, acoperă în întregime suprafața întregului glob. Aceste rețele pot deveni un mediu patogen foarte dăunător.
Rețeaua lui Hartmann (prima rețea)
În 1951, un medic și cercetător proeminent german, dr. Ernst Hartmann, a descoperit și a definit cu precizie o rețea globală de radiații care înconjoară întreaga planetă. Teoriile științifice și profesionale anterioare o atribuie exclusiv originii spațiale. Se consideră că apare ca o consecință directă a radiațiilor electromagnetice de la Soare și că este strict îndreptată și orientată către câmpul magnetic natural al Pământului.
Structura și dimensiunile rețelei Hartmann
Această așa-numită First Network se extinde în primul rând în direcția meridianului magnetic din axa nord-sud. Aceste linii verticale în unghi drept intersectează paralele îndreptate de-a lungul axei est-vest. Caracteristicile ei fizice pe teren arată astfel:
- Grosimea liniilor de energie invizibile (benzi radiante) este de aproximativ 20 de centimetri.
- Distanța dintre benzi variază de-a lungul planetei; se îngustează treptat pe măsură ce grila se apropie de polii Pământului, până când atinge lățimea maximă la ecuator.
- La latitudini medii, distanța medie dintre benzi pe direcția nord-sud este de aproximativ 2,8 metri, în timp ce pe direcția est-vest este de aproximativ 1,8 metri.
- Sunt numite locurile în care aceste linii se încrucișează direct nodurile lui Hartmann. Caracteristica lor cheie este că își schimbă alternativ semnul energetic, trecând de la sarcina pozitivă la cea negativă.
Rețeaua lui Curry și Reinhard-Schneider (a doua și a treia rețea)
Pe lângă sistemul Hartmann, există și Al doilea, așa-numita rețea Curry, care a fost descoperită și descrisă în detaliu de dr. Manfred Curry. În primele etape ale cercetării, se credea că această rețea este complet fixă și statică. Cu toate acestea, măsurători mai recente și mult mai precise au dovedit că este de fapt dinamic și că se mișcă ușor în spațiu, creând efectul unei vibrații pulsatorii continue.
Extensia sa este drastic diferită de modelul lui Hartmann. Dungile plasei lui Curry sunt plasate în diagonală, adică în diagonală în raport cu liniile Primului fileu. Publicul expert avertizează cu tărie că rețeaua lui Curry este semnificativ mai periculoasă și mai distructivă decât cea a lui Hartman. Dacă hub-ul rețelei lui Kari coincide cu fluxul energetic al apei subterane, acel loc devine un focar extrem de patogen de o putere enormă, iar astfel de locații trebuie evitate cu orice preț atunci când se organizează spații de muncă sau odihnă în clădirile rezidențiale.
A treia rețea energetică
În cele din urmă, știința este cunoscută și pentru a treia rețea, care a fost descoperită și definită de fizicianul Reinhard Schneider, după care a primit numele. Rețeaua Reinhardt-Schneider coincide perfect cu rețeaua lui Curry în cea mai mare parte a extinderii sale globale, cu abateri geometrice ocazionale, extrem de rare și specifice în anumite configurații de teren.
Concluzia și procedura de analiză a spațiului locativ
Datorită complexității întregului sistem radiant, în timpul unei inspecții profesionale și minuțioase a clădirilor și locuințelor, nu este suficientă detectarea doar a radiațiilor provenite din interiorul pământului (cum ar fi cursurile de apă subterane sau faliile). Este absolut necesar să se caute în detaliu fiecare cameră și să o cartografieze din mai multe unghiuri, pentru a determina în mod inconfundabil prezența nodurilor patogenice încrucișate ale rețelei lui Hartmann sau Curry și, în acest fel, pentru a elimina orice risc ascuns pentru sănătatea umană în timp util.
