Structura anatomică a globului ocular

Globul ocular (Bulbus oculi) este construit dintr-o serie de elemente optice și de protecție complexe:

• Corneea și irisul: Părțile frontale transparente și partea colorată a ochiului cu pupila (pupila) prin care trece lumina.
• Cristalin (Lens crystallina) și vitros (Corpus vitreum): Elemente pentru refracția luminii și umplerea interiorului ochiului.
• Globii oculari: Sclera ca strat protector exterior, corioidea bogat alimentată cu vase de sânge și retina care primește impulsuri luminoase.
• Nervul optic (Nervus opticus): Transmite semnale vizuale către sistemul nervos central.

Cinci mușchi sunt responsabili de mișcarea globului ocular: mușchii recti superior și inferior, mușchiul drept intern (medial) pe partea nazală, mușchiul extern (lateral) lateral, precum și mușchiul oblic superior, în timp ce impulsurile de mișcare sunt date de nervul ocular conducător (N. oculomotorius). În plus, corpul ciliar cu mușchiul ciliar reglează cristalinul pentru vederea de aproape și de departe și reglează presiunea internă și temperatura ochiului prin secretarea de lichid.

Metodologia de revizuire și limitări

În timpul analizei radiesteziei, este necesar să se determine nu numai ce ochi este afectat, ci și partea exactă a acestuia care se abate de la normal. Examenul se realizează prin concentrare vizuală (sau cu ajutorul unei imagini anatomice a ochiului) în ordine: pe cornee, iris, pupilă, cristalin, vitros, învelișuri (scleră, coroidă, retină), nervul optic, mușchii oculomotori, nervi și corpul ciliar. Concentrarea trebuie să fie extrem de ascuțită, astfel încât ochiul stâng și drept să nu se schimbe.

Notă importantă: O examinare de radiestezie nu poate determina miopie sau hipermetropie și nici nu poate determina dioptriile - aceasta este competența exclusivă a unui optometrist sau oftalmolog. De asemenea, nu intră în diagnosticul bolii, dar constatarea unei nereguli este folosită exclusiv ca punct de referință pentru trimiterea pacientului la un specialist.