Teleradiestezia: examinarea sănătății la distanță și principiile rezonanței
Domeniul teleradiesteziei face posibilă efectuarea de examinări de sănătate la distanță, indiferent de distanța fizică dintre medic și persoana analizată. Prin înțelegerea frecvențelor, radiațiilor personale și a circuitelor rezonante, această metodă depășește barierele spațiale clasice.
Frecvențe, posturi de emisie și rezonanță
Toate lucrurile vii și nevii din natură emit continuu radiații care reprezintă unde vibratoare cu frecvența proprie, măsurată în Herți (Hz). Similar cu posturile de radio care funcționează pe frecvențe precis determinate și neschimbate, fiecare persoană din natură reprezintă o unitate de emisie unică cu un anumit număr de frecvență. Creierul uman funcționează ca un computer complex care, cu ajutorul concentrării mentale și a unui „condensator variabil” intern, se poate alinia și intra în rezonanță cu gama de frecvență a persoanei dorite.
Dacă persoana nu este prezentă fizic, radiațiile sale pot fi preluate prin intermediul așa-zișilor „martori” — obiecte personale pe care le-a purtat, manuscrise, scrisori sau fotografii, care, conform teoriilor și practicii, poartă, pe lângă imagine, radiațiile permanente ale individului în cauză. De asemenea, analizele de teleradiestezie pot fi efectuate cu succes pe baza frecvențelor vocii în timpul unei convorbiri telefonice sau prin observarea oamenilor pe ecranele de televiziune.
Specificul muncii și muncii cu animale
Conform observațiilor Starețului Mermet, cu lungimi de undă de teleradiestezie, distanța spațială (fie că este de un metru sau de mii de kilometri) nu are practic niciun efect asupra puterii semnalului, iar rezultatele reflectă starea actuală de sănătate a persoanei observate. Examinarea persoanelor decedate prin fotografii arată absența totală a radiațiilor, având în vedere că aceasta dispare în momentul morții.
Pe lângă oameni, examinările de radiestezie pot fi efectuate și asupra animalelor domestice (cai, vaci, porci, câini, pisici și păsări de curte), cu cunoștințe obligatorii despre structura anatomică și funcțiile organelor acestora și este de preferat ca astfel de analize să fie efectuate în prezența unui medic veterinar.
Metodologie, instrumente și abordări alternative
Spre deosebire de metodele statice sau de utilizarea furcilor, plumbul s-a dovedit a fi un instrument mult mai potrivit, deoarece lasă o mână complet liberă pentru a servi drept antenă de recepție. Un practician cu experiență poate efectua o analiză schematică completă în aproximativ douăzeci de minute, nu bazându-se pe șabloane rigide, ci adaptând lucrarea la propria sa sensibilitate. Concentrarea intensă poate provoca oboseală psihică, motiv pentru care nu se recomandă munca continuă cu un număr mare de pacienți.
Diagnosticul irisului după dr. Georg Jakob
Pe lângă examenul anatomic clasic, literatura străină a notat și metoda de diagnostic prin diagrame radiale asemănătoare irisului ochiului (prezentată în Das medizinische Pendelbuch). Prin plasarea firului de plumb în centrul cercului și excluzând orice sugestie conștientă, după legănarea ușoară inițială, instrumentul stabilește o direcție care indică natura bolii sau alegerea preparatelor adecvate.
Concluzie și responsabilitate etică
Acest manual nu are scopul de a crea o armată de radiesteziști nespecializați, ci oferă mai degrabă o perspectivă asupra metodologiei și a lărgimii necesare de cunoștințe de anatomie pe care trebuie să le posede orice persoană care lucrează în acest domeniu. În mod ideal, aceste tehnici ar trebui să fie manipulate de medici instruiți, cu aptitudini adecvate. Cartea avertizează, de asemenea, cu fermitate asupra pericolelor și consecințelor nocive ale punerii diagnosticelor non-profesionale, subliniind că orice încălcare a normelor obișnuite de muncă și pătrundere în domeniul medicinei oficiale este condamnată cu fermitate pentru a proteja sănătatea oamenilor.
