Ubicuitatea radiațiilor și abordări științifice

Nu există odihnă absolută în natură. În interiorul fiecărui atom, indiferent dacă este o stare solidă, lichidă sau gazoasă, mișcarea electronilor în jurul nucleului și procesele de polarizare au loc constant. Radiațiile provin din sol și din atmosferă sub diferite forme, ceea ce indică faptul că întreaga planetă este impregnată de energie.

Cercetările asupra acestor fenomene merg adânc în trecut. De la studiul mișcării furcilor de către Kirchner (în 1631), prin analiza firului de plumb de către Chevrel în fața Academiei Franceze de Științe, până la explicația profesorului Heime despre circuitele electrice oscilatorii. În timpurile moderne, odată cu dezvoltarea rapidă a fizicii nucleare, există și încercări de a explica radiația radiesteziei folosind electroni liberi. Deși până astăzi nu există un instrument de măsurare care să dea o judecată finală despre care teorie este complet corectă, propozițiile prezentate de abatele Mermet (1866–1937) s-au dovedit a fi extrem de potrivite pentru explicarea fenomenelor din domeniu.

În timpul celor patruzeci de ani de studiu, Mermet a stabilit că radiația obiectului trece prin corpul observatorului (intră cel mai adesea prin piciorul drept), se deplasează la mâini și activează astfel instrumentele. Fiecare astfel de radiație creează un câmp de acțiune pe care simțurile umane normale nu îl pot detecta. Câmpul se extinde în toate direcțiile în jurul obiectului observat și în el pot fi observate diferite elemente și manifestări.

Elemente ale câmpului radiesteziei

În jurul fiecărui subiect care este examinat, se creează fenomene specifice care pot fi clasificate în douăsprezece elemente de bază:

1. Forțe magnetice: Ele se manifestă ca linii paralele în jurul cursurilor de apă. Cel mai adesea, șapte linii sunt detectate pe ambele părți ale fluxului, ceea ce oferă un total de cincisprezece secțiuni de corpuri cilindrice. Dacă apa iese vertical, în jurul ei se formează șapte cercuri concentrice, dintre care al patrulea și al șaptelea sunt cruciale pentru localizarea apei subterane.
2. Radiația de bază: Fiecare corp în repaus emite radiații la un unghi constant spre nord și cu o înclinare constantă față de orizontală. Lungimea acestei radiații depinde de masa corpului și de tipul de material.
3. Radiații mentale: Radiație care stabilește o legătură între obiect și creierul privitorului. Este întotdeauna prezent, cu excepția unor tulburări atmosferice specifice. Se crede că omul funcționează exclusiv ca un receptor și nu ca un emițător al acestei radiații, ceea ce este indicat de compararea ochiului uman cu o cameră fotografică care absoarbe doar lumina.
4. Radiația luminoasă: Vine din orice sursă de lumină (Soare, lămpi electrice, lumânări). S-a descoperit că o radiație de radiestezie este întotdeauna împletită cu razele de lumină, care se reflectă atunci când intră în contact cu suprafața magnetică a corpului examinat.
5. Radiația materiei (radiația de testare): Fiecare corp comunică prin radiație cu alte corpuri din același material. Dacă se pierde un obiect metalic, plasarea mostrelor din același metal în zonă va crea o grilă de secțiuni. Visak reacționează exclusiv la radiația unor materiale similare.
6. Coloana verticala: Este prezent deasupra și dedesubtul fiecărui obiect, dar numai în condiții de condiții atmosferice stabile. Pe vreme rea, această coloană se risipește în reflexii magnetice confuze.
7. Reflecții radiestezice: Pe vreme furtunoasă sau lumina soarelui extrem de puternică, se creează imagini false care „dansează” în jurul obiectului. Analiștii cu experiență pot extrage date utile din aceste apariții, cum ar fi adâncimea sau capacitatea apei, similar cu studierea unei reflexii într-o oglindă.
8. Numerele și direcțiile de oscilație: Fiecare material are propriul „cod” sub forma numărului de oscilații și cercuri pe care le face pendulul. De exemplu, cuprul și apa dau ambele numărul șapte, dar sunt separate de unghiul radiației de bază (45° sud-vest pentru cupru, 30° nord-vest pentru apă). Fiecare practicant își poate stabili propriile unghiuri și numere în timp, cu condiția să le aplice în mod consecvent.
9. Spirale: Atunci când se analizează radiația de bază, pendulul începe adesea să efectueze mișcări spiralate specifice care seamănă cu scări circulare.
10. Forme și figuri: Dacă terenul de deasupra obiectului ascuns este explorat, instrumentul va picta pe suprafață contururile și forma exactă a corpului îngropat.
11. Modificări ale greutății instrumentului: În timpul lucrului, există o senzație subiectivă de modificare a greutății pendulului. La căutarea surselor de energie, aceasta poate părea mult mai grea, în timp ce în anumite situații, precum diagnosticul unor afecțiuni mai grave de sănătate pe o anumită parte a corpului, pendulul poate părea lipsit de greutate, de parcă o persoană ar ține doar un fir gol.
12. Decolorare: Ca și în cazul recepției undelor radio în care semnalul slăbește și se întărește în mod inexplicabil, un fenomen similar are loc atunci când se folosește un plumb bob. Acest efect face ca instrumentul să funcționeze impecabil timp de câteva minute și apoi să nu mai funcționeze complet. S-a observat că estomparea are loc cel mai adesea imediat înaintea schimbărilor bruște atmosferice sau a activității seismice puternice (cutremur). Aparițiile durează, în general, una până la două ore, iar dacă durează o zi întreagă, ele coincid adesea cu dezastre majore cauzate de modificările câmpului magnetic al Pământului.

Metode de atenuare a decolorării

Deși se recomandă cu tărie oprirea tuturor lucrărilor importante de cercetare atunci când are loc decolorarea pentru a evita concluziile greșite, trei metode pentru neutralizarea acesteia sunt menționate în literatura de specialitate:

• Îndreptarea mâinii stângi în direcția Soarelui cu un deget ridicat sau cu un obiect ascuțit.
• Reglând în mod constant lungimea firului, trecând firul prin degete până când pendulul stabilizează mișcarea.
• Utilizarea unui fir de plumb mult mai greu, care se ridică la o înălțime mai mare, unde efectele de estompare nu mai funcționează.