Analiză detaliată a radiesteziei: inima, tractul respirator și gastrointestinal
Diagnosticul de succes al radiesteziei necesită o cunoaștere profundă a anatomiei detaliate. Examenul nu trebuie să rămână pe declarații generale, ci trebuie să localizeze cu precizie segmentul afectat al fiecărui organ în parte, fie că este vorba de mușchiul inimii, tractul respirator sau sistemul digestiv complex.
1. Mușchiul inimii (Miocard) și încărcarea inimii
Inima (Cor) este formată din țesut muscular, al cărui strat exterior este epicardul, miocardul mijlociu și endocardul neted interior care acoperă ventriculii, atriile și valvele. Din cauza presiunii enorme necesare pentru a împinge sângele prin aortă, masa musculară a ventriculului stâng este semnificativ mai groasă decât cea dreaptă. Eforturile fizice intense și sarcinile excesive duc la creșterea fluxului și pot provoca mărirea ventriculului stâng (așa-numita inimă sportivă), precum și afectarea endocardului și a miocardului, unde părțile inferioare și mijlocii ale structurii inimii sunt cel mai adesea afectate.
2. Organe respiratorii (tractul respirator)
Examinarea organelor respiratorii urmează calea naturală de admisie a aerului în organism:
- Cavitatea nazală și nervul olfactiv (Regio olfactoria / N. olfactorius): Înregistrează inflamația mucoasei sau a nervului olfactiv.
- Faringele și laringele: Faringele are aproximativ 12 cm lungime, în timp ce laringele este format din cartilaj inelar și tiroidian (mărul lui Adam la bărbați) și o epiglotă elastică. Sunt adesea detectate anomalii ale cartilajelor și corzilor vocale.
- Traheea: Un tub format din inele cartilaginoase legate prin ligamente, care se bifurcă în ramurile bronșice principale drept și stânga (dreapta are trei, iar stânga are două ramuri).
- Bronhii, bronhiole și alveole: Ramurile mai mici (bronhiole) se termină în bule pulmonare (alveole). Bronșita cronică este o apariție frecventă la fumătorii pe termen lung.
- Aripi pulmonare (Pulmo dexter et sinister): Aripa dreaptă are trei lobi, iar cea stângă are doi lobi, în timp ce centrul de control al respirației este controlat de medula oblongata.
3. Organe digestive (tractul gastrointestinal)
Sistemul digestiv include cavitatea bucală, dinții, esofagul, stomacul, duodenul cu glande asociate și intestinul subțire și gros.
Examenul anatomic al segmentelor digestive
- Cavitatea bucală și dinții: Include limba, palatul, glandele salivare și amigdalele (care sunt analizate separat pentru partea stângă și dreaptă). Evaluarea stării dinților este lăsată la stomatologi.
- Esofag: Tub musculo-mucoasa prin care alimentele se deplasează spre stomac; anomaliile sunt localizate pe sferturi de lungime.
- Stomac (ventricul): Este împărțit în boltă, cocă și fund. Căptușeala interioară are pliuri care amestecă alimentele cu sucul gastric. Examenul se efectueaza cu miscari usoare orizontale pentru depistarea gastritei, ulcerelor sau polipilor.
- Duoden: Partea inițială a intestinului subțire în care sunt turnate enzimele pancreatice și bila, cu prezența frecventă a modificărilor mucoasei și a ulcerelor în zona pilorică.
- Ficat (Hepar) și vezica biliară: Ficatul este format dintr-un lob drept mai mare și un lob stâng mai mic, în timp ce vezica biliară stochează secrețiile biliare. Perturbarea compoziției bilei duce la cristalizarea și formarea calculilor biliari.
- Pancreas: O glandă de aproximativ 15 cm lungime ale cărei enzime descompun proteinele, grăsimile și zaharurile; leziuni în zona splinei indică un dezechilibru al zahărului din sânge sau pancreatită.
- Subțire (jejun, ileon) și intestin gros (colon): Intestinul subțire (aproximativ 7 metri lungime) absoarbe substanțele nutritive, în timp ce intestinul gros (cecum cu viermele, partea ascendentă, transversală, descendentă, colon sigmoid și rect) resorb apa și formează deșeuri, bolile fiind cele mai frecvente în părțile sigmoidă și rectală. Organele abdominale sunt protejate de peritoneu.
Notă importantă și cod de etică
Toate perchezițiile organelor interne trebuie efectuate în liniște și liniște absolută, fără zgomot exterior sau conversație, pentru a menține concentrarea maximă. Anomaliile constatate (inflamație, ulcere, chisturi, polipi sau afecțiuni postoperatorii precum extirparea vezicii biliare) servesc doar ca date de orientare, iar pacientul trebuie întotdeauna îndrumat cu atenție și urgență la medic pentru un diagnostic clinic oficial.
Notă: Publicitatea și suplimentele informative din literatură (cum ar fi extractele de kombucha) nu au nicio influență asupra metodologiei radiesteziei și servesc exclusiv ca conținut informațional incidental.
