Metodologia teleradiesteziei: Lucrări pe hărți geografice și analiza timpului
Utilizarea hărților și a sistemelor de coordonate reprezintă una dintre cele mai sofisticate forme de lucru la distanță. Prin depășirea barierelor spațiale și chiar temporale, aceste tehnici transformă orice plan de hârtie într-o etapă precisă pentru detectarea anomaliilor și obiectelor subterane.
Detectarea fluxurilor de energie pe teren necunoscut
Hărțile geografice și planurile de teren sunt un instrument neprețuit pentru efectuarea de teste complexe de radiestezie. De exemplu, dacă este necesar să se analizeze în detaliu o zonă complet necunoscută și neexplorată pe care nici un picior de om nu a pus încă piciorul, este foarte posibil să se determine existența debitelor subterane de ape termale de la mare distanță.
Procedura începe prin plasarea hărții pe suprafața de lucru, unde nu este deloc necesară fixarea ei la nord. Analiza se efectuează prin mișcarea ușoară a hârtiei cu vârfurile degetelor sau cu un creion obișnuit într-o direcție arbitrară, cu o instrucțiune mentală fermă către instrument (pendul) să oprească imediat oscilațiile acestuia în momentul în care se întâlnește debitul de apă necesar. Linia de plumb este îndreptată pe o cale circulară, în timp ce mâna se mișcă încet pe hartă, iar oprirea bruscă a instrumentului este un semnal clar și fără echivoc că ținta a fost localizată cu succes.
După găsirea unui punct anume, următorul pas implică urmărirea direcției de mișcare a vasului de apă în sine. Apoi se aplică o comandă mentală complet schimbată: instrumentul ar trebui să se rotească numai atâta timp cât urmărirea are loc exact de-a lungul liniei de curgere și ar trebui să fie complet oprit la fiecare, chiar și cea mai mică, depărtare de acele limite. În astfel de situații, concentrarea și experiența continuă a practicianului ajung la deplină exprimare, în condițiile în care menținerea unei concentrări precise este o abilitate care poate fi dobândită doar prin practică pe termen lung și zilnic. Pentru a asigura o precizie vizuală maximă, lucrarea este întreruptă periodic pentru trasarea treptată a fluxului găsit pe harta însăși. De îndată ce o linie este trasată complet, exact aceeași metodă este folosită pentru a localiza și a desena următoarele fluxuri subterane.
Grilă pătrată și căutare bazată pe coordonate
Există, de asemenea, o tehnică specială de căutare detaliată atunci când căutați un obiect foarte specific și clar definit sau un obiect solitar pe hartă. Suprafața hărții este apoi împărțită ipotetic sau fizic într-o așa-numită grilă pătrată. Examinarea este efectuată prin deplasarea sistematică și cu răbdare de la un pătrat la altul, punând în mod continuu o întrebare clară instrumentului dacă obiectul dorit se află în acel anumit câmp. Un răspuns negativ din partea instrumentului („nu”) indică o tranziție sigură la următorul câmp, iar procesul se repetă până când este primit un semnal pozitiv de confirmare („da”). Când câmpul corect este în sfârșit detectat, acel spațiu închis este examinat microscopic în detaliu până când este găsită locația exactă.
Sistem matematic de abscisă și ordonată
Căutarea terenului de la distanță mare se face adesea folosind un sistem matematic precis bazat pe coordonate. În acest scop, se utilizează linia de delimitare inferioară a hărții (direcționată în direcția vest-est), precum și linia de limita stângă (în direcția nord-sud). Tragând încet creionul de-a lungul axei orizontale inferioare (abscisa), așteptați cu răbdare punctul în care instrumentul va reacționa, iar poziția obținută trebuie marcată clar. Procesul identic se repetă apoi de-a lungul axei verticale (ordonate). Intersecția acestor două valori de referință obținute reprezintă locația inconfundabilă a țintei cerute. Dacă harta topografică conține grade și valori geografice scrise pe marginile ei, coordonatele exacte pot fi citite și numeric. Cu toate acestea, este o regulă nescrisă și cea mai importantă a profesiei că absolut fiecare cartografiere făcută la distanță trebuie verificată minuțios și fizic direct în teren la sfârșit.
Transcenderea dimensiunii timpului
Pe lângă distrugerea barierelor spațiale, astfel de investigații pot fi conduse cu succes și prin dimensiunea timpului, mai precis mergând adânc în cadrul a ceea ce se numește acum trecut. Prin schimbarea mentală a conștiinței de-a lungul secolelor, o hartă geografică poate fi privită dintr-un unghi istoric complet diferit. De exemplu, dacă cineva ar căuta locul exact în care se afla albia unui râu mare și neîmblânzit cu mii de ani în urmă, instrumentul sensibil este capabil să urmărească cu precizie acea cale străveche prin structura străzilor și orașelor pe harta de astăzi.
În astfel de eforturi abstracte, se impune o responsabilitate uriașă și o prudență strictă pentru ca căutarea trecutului să nu fie confundată cu încercări nefondate de a privi în viitor. Tărâmul evenimentelor viitoare se află strict în afara accesului acestor tehnici, pur și simplu pentru că conștiința și subconștiința unei ființe umane nu poate citi formele și energiile evenimentelor care nu s-au manifestat sau jucat încă în realitate.
Determinarea vechimii artefactelor istorice
Aplicarea practică a analizei în timp este extrem de utilă în sferele arheologice. A fost demonstrat cu succes în muzee celebre și la expoziții de artefacte și opere de artă antice, unde vârsta exponatelor istorice expuse a fost determinată cu un grad incredibil de mare de acuratețe. În timpul numeroaselor teste și măsurători neoficiale, s-a constatat că citirile se potrivesc aproape întotdeauna perfect cu vârsta declarată oficial în vitrine. Dacă au existat anumite abateri, nu au înregistrat erori niciodată în sute sau mii de ani, ci doar în intervale extrem de mici, neglijabile, care de cele mai multe ori nici măcar nu erau detaliate cu precizie în notele istorice oficiale ale eșantionului în sine.
