Analiza radiestezică a sistemului muscular
Țesutul muscular reprezintă aproximativ două cincimi din masa corporală totală a unei persoane, asigurând mobilitatea oaselor, articulațiilor și organelor interne prin conversia energiei chimice în energie mecanică. Datorită numărului mare de mușchi superficiali și profundi, analiza lor radiestezică necesită aplicarea unor metode sistematice de scanare prin atlase anatomice.
Metodologia examinării sistemului muscular
Având în vedere că mușchii sunt împărțiți în două grupe principale - cei aflați sub controlul sistemului nervos central și cei aflați sub influența sistemului nervos autonom - o analiză individuală detaliată a fiecărui mușchi ar dura prea mult timp și ar necesita o literatură tehnică superioară. Din acest motiv, examinarea în practică se realizează cu ajutorul imaginilor anatomice.
Un indicator (cum ar fi o scobitoare sau un creion) este folosit ca scaner, care este trecut sistematic peste imaginea de la scalp la degetele de la picioare, mai întâi din față și apoi din spate a corpului. Dacă este necesar să se analizeze mușchii interni specifici sau conexiunile articulare (ligamente), este necesar să se poziționeze o concentrare mentală precisă pe baza poziției mușchilor în corp sau o ilustrație adecvată.
Principalele grupe de mușchi superficiali
Pentru o orientare mai ușoară și mai rapidă pe teren, mușchii de suprafață sunt priviți din două perspective de bază:
Partea din față a corpului
- 1. Mușchii faciali
- 2. Mușchii gâtului
- 3. Mușchii deltoizi
- 4. Mușchii pieptului
- 5. Mușchii abdominali
- 6. Mușchii brațelor
- 7. Mușchii coapsei
- 8. Mușchii gambei
- 9. Mușchii picioarelor
Spatele corpului
- 1. Mușchii fronto-occipitali
- 2. Mușchii trapezi
- 3. Mușchii umerilor
- 4. Mușchii lați ai spatelui
- 5. Mușchii fesieri mari
- 6. Mușchii coapsei
- 7. Mușchii gambei
- 8. Mușchii picioarelor
